Pasarea din colivie

Si daca tot traia in colivie,
Instinctul ei i-a dat puterea oarba,
De-a se simti in gratii ca in iarba,
Mereu mai trista dar mereu mai vie.

Treceau surate-n zboruri s-o absoarba,
Dar ea parea ca nu mai vrea sa stie,
Nici zbor,nici tipat,nici salbaticie,
Cand soarele deasupra sta sa fiarba.

Sarmana pasare simtea ca are
Sau viata-n gratii,sau in carne pusca,
Si-a inceput sa-si prelucreze cusca,
Cu aripi,cu penaj,cu plisc si ghiare,
Ca sa-si transforme colivia-n soarta,
Si gratiile-n opere de arta.

ADRIAN PAUNESCU